terțet - explicat in DEX

terțet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TERȚÉT, terțete, s. n. 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei instrumente care execută împreună o bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu; trio. 2. Terțină. – Din it. terzetto.

terțet (Dicționar de neologisme, 1986)
TERȚÉT s.n. 1. Ansamblu format din trei persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o bucată muzicală; bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu. 2. (Lit.) Strofă formată din trei versuri; terțină. 3. Linia de atac, alcătuită din trei jucători, a unei echipe de hochei pe gheață. [< it. terzetto, cf. fr. tercet].

terțet (Dicționaru limbii românești, 1939)
*terțét n., pl. e (it. terzetto; fr. tercet). Bucată muzicală (numită și trio) p. treĭ vocĭ orĭ treĭ instrumente. Concert de treĭ cîntărețĭ. Abuziv. Terțină. V. duet, cŭartet.

terțet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
terțét (trio) s. n., pl. terțéte

terțet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
terțet n. muzică pentru trei voci.

terțet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TERȚÉT, terțete, s. n. 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei instrumente care execută împreună o bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu; trio. 2. Terțină. — Din it. terzetto.