tenotomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TENOTOMÍE, tenotomii, s. f. Operație care constă în tăierea unui tendon. – Din
fr. ténotomie.tenotomie (Dicționar de neologisme, 1986)TENOTOMÍE s.f. Operație care constă în secționarea chirurgicală a unui tendon. [Gen.
-iei. / < fr.
ténotomie, cf. gr.
tenon – tendon,
tome – secțiune].
tenotomie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TENOTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a unui tendon. (< fr.
ténotomie)
tenotomie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tenotomíe s. f.,
art. tenotomía, g.-d. art. tenotomíei; pl. tenotomíi, art. tenotomíiletenotomie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TENOTOMÍE, tenotomii, s. f. Operație care constă în tăierea unui tendon. — Din
fr. ténotomie.