tenesme (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TENÉSME s. f. pl. Simptom care apare în unele boli, caracterizat prin necesitatea ineficientă și uneori dureroasă de a urina sau de a defeca. – Din
fr. ténesme.tenesme (Dicționar de neologisme, 1986)TENÉSME s.f.pl. (
Med.) Senzație dureroasă produsă de iritarea și contracția sfincterelor anale sau vezicale. [< fr.
ténesmes, cf. gr.
teinesmos].
tenesme (Marele dicționar de neologisme, 2000)TENÉSME s. n. pl. contracturi spastice dureroase ale sfincterului anal sau ale colului vezicii urinare. (< fr.
ténesmes)
tenesme (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tenésme s. n. pl.tenesme (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TENÉSME s. f. pl. Simptom care apare în unele boli, caracterizat prin necesitatea ineficientă și uneori dureroasă de a urina sau de a defeca. — Din
fr. ténesme.