temporiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I.
Tranz. (
Livr.)
1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa.
2. A face să se producă cu intermitență. – Din
fr. temporiser.temporiza (Dicționar de neologisme, 1986)TEMPORIZÁ vb. I. tr. (
Liv.) A amâna, a tărăgăna, a tergiversa. [< fr.
temporiser, cf. lat.
tempus – timp].
temporiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEMPORIZÁ vb. tr. a amâna, a tărăgăna, a tergiversa. (< fr.
temporiser)
temporiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)temporizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
temporizeázătemporiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEMPORIZÁ, temporizez, vb. I.
Tranz. 1. A amâna, a tărăgăna, a tergiversa.
2. A face să se producă cu intermitență. — Din
fr. temporiser.temporizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)temporizà v. a întârzia o acțiune în așteptarea unei ocaziuni favorabile.