templier - explicat in DEX

templier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEMPLIÉR, templieri, s. m. (La pl.) Ordin de călugări militari din evul mediu (care au participat la cruciade); (și la sg.) călugăr care făcea parte din acest ordin. [Pr.: -pli-er] – Din fr. templier.

templier (Dicționar de neologisme, 1986)
TEMPLIÉR s.m. (Ist.) Membru al unui ordin de călugări militari din evul mediu, care au participat la cruciade. [Pron. -pli-er. / < fr. templier].

templier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TEMPLIÉR s. m. membru al unui ordin de călugări militari din evul mediu, care au participat la cruciade. (< fr. templier)

templier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*templiér m. (fr. templier, d. temple, templu [vorbind de cel zidit de Solomon]). Cavaler din ordinu militar și religios al Templuluĭ. (Acest ordin a fost înființat la 1118 la Paris p. apărarea închinătorilor care se duceaŭ la Ierusalim. Eĭ s´aŭ distins maĭ ales în Palestina. La 1312, papa Clement V, după instigațiunile regeluĭ Franciiĭ Filip cel Frumos, suprimă acest ordin).

templier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
templiér (-pli-er) s. m., pl. templiéri

templier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEMPLIÉR, templieri, s. m. (La pl.) Ordin monaho-cavaleresc, creat în 1119 în Palestina și desființat în 1312 de papa Clement V, care a avut un rol important în relațiile lumii europene cu Orientul; (și la sg.) persoană care făcea parte din acest ordin. [Pr.: -pli-er] — Din fr. templier.