tempestă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEMPÉSTĂ, tempeste, s. f. (
Livr.) Furtună, uragan. – Din
it. tempesta.tempestă (Dicționar de neologisme, 1986)TEMPÉSTĂ s.f. (
Liv.) Furtună, uragan. [< it.
tempesta, cf. lat.
tempestas].
tempestă (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEMPÉSTĂ s. f. 1. perturbație atmosferică violentă; furtună, uragan. 2. (fig.) manifestare bruscă și neașteptată. (< lat., it.
tempesta)
tempestă (Dicționaru limbii românești, 1939)*tempéstă f., pl.
e (fr.
tempête, it.
tempesta).
Rar. Furtună, vijălie [!].
tempestă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tempéstă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. tempéstei; pl. tempéstetempestă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEMPÉSTĂ, tempeste, s. f. (
înv.) Furtună, uragan. — Din
it. tempesta.