temperat - explicat in DEX

temperat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEMPERÁT, -Ă, temperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Moderat, cumpătat, potolit. ♦ Climă temperată = climă caracterizată prin existența a patru anotimpuri, cu veri potrivit de călduroase și cu ierni nu prea reci. Zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața Pământului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; în sintagma) Sistem temperat = sistemul împărțirii intervalelor de tonuri în câte două semitonuri egale. – V. tempera. Cf. fr. tempéré.

temperat (Dicționar de neologisme, 1986)
TEMPERÁT adj. 1. Moderat, potolit. ♦ Climă temperată = climă caracterizată prin veri potrivit de călduroase și ierni nu prea reci; zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața globului, cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; despre un instrument cu claviatură) la care intervalele de tonuri sunt împărțite în câte două semitonuri egale. [< tempera, cf. fr. temperé].

temperat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TEMPERÁT adj. 1. moderat, potolit. ♦ climă ~ă = climă cu veri potrivit de călduroase și ierni nu prea reci; zonă ~ă = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața globului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (muz.) sistem ~ = sistem melodic bazat pe diviziunea octavei în 1² semitonuri egale, suprimând diferența dintre semitonurile diatonice și cele cromatice. (< fr. temperé, it. temperato)

temperat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*temperát, -ă adj. (lat. temperatus): Moderat, cumpătat: om temperat. Potrivit, mijlociŭ (în temperatură): zona temperată. Adv. În mod temperat.

temperat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!temperát adj. m., pl. temperáți; f. temperátă, pl. temperáte

temperat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
temperat a. 1. nici prea cald nici prea rece: climă temperată; 2. fig. așezat, moderat; 3. se zice de un stil intermediar între cel simplu și cel sublim.

temperat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEMPERÁT, -Ă, temperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Moderat, cumpătat, potolit, ◊ Climă temperată = climă caracterizată prin existența a patru anotimpuri, cu veri potrivit de călduroase și cu ierni nu prea reci. Zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața Pământului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; în sintagma) Sistem temperat = sistemul împărțirii intervalelor de tonuri în câte două semitonuri egale. — V. tempera. Cf. fr. tempéré.