temperanță - explicat in DEX

temperanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEMPERÁNȚĂ s. f. (Rar) Cumpătare, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice). – Din fr. tempérance, lat. temperantia.

temperanță (Dicționar de neologisme, 1986)
TEMPERÁNȚĂ s.f. Cumpătare, moderație, sobrietate. [Cf. fr. tempérance, it. temperanza, lat. temperantia].

temperanță (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TEMPERÁNȚĂ s. f. cumpătare, moderație, sobrietate. (< fr. tempérance, lat. temperantia)

temperanță (Dicționaru limbii românești, 1939)
*temperánță f., pl. e (fr. tempérance, d. lat. temperantia). Cumpătare, moderațiune (în mîncare și băutură).

temperanță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
temperánță (rar) s. f., g.-d. art. temperánței

temperanță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
temperanță f. virtute care depărtează dela orice: exces, care regulează pasiunile: cumpătare de mâncare și băutură.

temperanță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEMPERÁNȚĂ s. f. (Rar) Cumpătare, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice). — Din fr. tempérance, lat. temperantia.