temniță - explicat in DEX

temniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. Închisoare, pușcărie. ♦ (Jur.) Temniță grea = pedeapsă privativă de libertate, care se aplica pentru unele infracțiuni calificate crime și care se executa în penitenciare cu regim sever. [Pl. și: temniți] – Din sl. tĩmĩnica.

temniță (Dicționaru limbii românești, 1939)
témniță f., pl. e (vsl. tĭmĭnica și temĭnica, bg. tŭmnica. V. temnic și chĭomb). Închisoare, pușcărie, carceră. Fig. Odaĭe rece și întunecoasă. Odaĭe de ținut baniĭ, tezaur. – Și tevn-.

temniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
témniță s. f., g.-d. art. témniței; pl. témnițe

temniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
temniță f. închisoare adâncă și întunecoasă. [Slav. TĬMĬNIȚA, pușcărie (din TĬMA, întuneric)].

temniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. închisoare, pușcărie. ◊ (Jur.) Temniță grea = (în Codul penal anterior) pedeapsă privativă de libertate, care urma să se execute într-un regim de severitate și se aplica pentru unele fapte penale considerate drept crime. [Pl. și: temniți] — Din sl. tĭmĭnica.