tematologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEMATOLOGÍE s. f. (Rar) Ramură a literaturii comparate care studiază circulația temelor (
1). – Din
fr. thématologie.tematologie (Dicționar de neologisme, 1986)TEMATOLOGÍE s.f. Ramură a literaturii comparate având ca obiect studiul temelor, al istoriei și circulației lor în literaturile popoarelor. [Gen.
-iei. / < fr.
thématologie, cf. gr.
thema – subiect,
logos – știință].
tematologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEMATOLOGÍE s. f. 1. orientare în critica literară axată pe analiza temelor unei opere. 2. ramură a literaturii comparate având ca obiect studiul temelor, al istoriei și al circulației lor în literaturile popoarelor. (< fr.
thématologie)
tematologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEMATOLOGÍE s. f. (Rar) Ramură a literaturii comparate care studiază circulația temelor (
1). — Din
fr. thématologie.