telurură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TELURÚRĂ, telururi, s. f. (
Chim.) Sare a hidrogenului telurat. – Din
fr. tellurure.telurură (Dicționar de neologisme, 1986)TELURÚRĂ s.f. Compus al telurului cu un metal. [< fr.
tellurure].
telurură (Marele dicționar de neologisme, 2000)TELURÚRĂ s. f. compus al telurului cu un alt element. (< fr.
tellurure)
telurură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TELURÚRĂ, telururi, s. f. (
Chim.) Sare a hidrogenului telurat. — Din
fr. tellurure.