țelină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÉLINĂ1, țeline, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară (
Apium graveolens). – Din
ngr. sélinon.