televorbitor - explicat in DEX

televorbitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TELEVORBITÓR, televorbitoare, s. n. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. – Tele- + vorbitor.

televorbitor (Dicționar de neologisme, 1986)
TELEVORBITÓR s.n. Instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. [< tele- + vorbitor].

televorbitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TELEVORBITÓR s. n. instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. (< tele¹- + vorbitor)

televorbitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
televorbitór s. n., pl. televorbitoáre

televorbitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TELEVORBITÓR, televorbitoare, s. n. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. — Tele- + vorbitor.