televiziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TELEVIZIÚNE s. f. 1. Tehnică a transmiterii la distanță a imaginilor unor obiecte (în mișcare) pe calea undelor vizuale.
2. Instituție care asigură elaborarea și difuzarea emisiunilor prin televiziune (
1). [
Pr.:
-zi-u-] – Din
fr. télévision.televiziune (Dicționar de neologisme, 1986)TELEVIZIÚNE s.f. 1. Tehnică a transmiterii la distanță a unor imagini în mișcare, cu ajutorul undelor electromagnetice radiofonice.
2. Instituție care asigură elaborarea și difuzarea emisiunilor prin televiziune (1). [Pron.
-zi-u-. / < fr.
télévision, cf. gr.
tele – departe, lat.
visio – vedere].
televiziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)TELEVIZIÚNE s. f. 1. tehnică a transmiterii la distanță cu ajutorul mijloacelor de telecomunicație a unor imagini în mișcare. 2. instituție care asigură elaborarea și difuzarea emisiunilor prin televiziune (1). (< fr.
télévision)
televiziune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)televiziúne (-zi-u-) s. f.,
g.-d. art. televiziúnii; abr. TV [
cit. tevé]
televiziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TELEVIZIÚNE s. f. 1. Tehnică a transmiterii la distanță a imaginilor unor obiecte (în mișcare) pe calea undelor vizuale.
2. Instituție care asigură elaborarea și difuzarea emisiunilor prin televiziune (
1). [
Pr.: -
zi-u-] — Din
fr. télévision.