teletop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TELETÓP, teletopuri, s. n. Instrument topografic compus dintr-o busolă și un telemetru cu bază variabilă, folosită la ridicări geologice, geografice sau forestiere. – Din
fr. télétope.teletop (Dicționar de neologisme, 1986)TELETÓP s.n. Instrument topografic compus dintr-o busolă și un telemetru optic cu bază variabilă. [< fr.
télétop].
teletop (Marele dicționar de neologisme, 2000)TELETÓP1 s. n. instrument pentru ridicări topografice expeditive compus dintr-o busolă și un telemetru optic cu bază variabilă. (< fr.
télétop)
teletop (Marele dicționar de neologisme, 2000)TELETÓP2 s. n. emisiune de televiziune în care se prezintă topurile
2 (1). (< tele
2 + top
2/2/)
teletop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teletóp s. n.,
pl. teletópuriteletop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TELETÓP, teletopuri, s. n. Instrument topografic compus dintr-o busolă și un telemetru cu bază variabilă, folosită la ridicări geologice, geografice sau forestiere. — Din
fr. télétope.