teletin - explicat in DEX

teletin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TELETÍN, teletinuri, s. n. (Reg.) Piele (de bou sau de cal) tăbăcită cu materii vegetale. – Din scr. teletin.

teletin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
teletín (-nuri), s. n. – Piele fină de bovine. Tc. teletin (Șeineanu, II, 355), cf. ngr. τελατίνι, sb. teletina (Candrea).

teletin (Dicționaru limbii românești, 1939)
telétin n., pl. urĭ (sîrb. telétina, de vițel [carne saŭ pele], rus. telĕátina; turc. telatin, teletin, pele [!] rusească, ngr. teletini, pele lucrată). Un fel de ĭuft maĭ fin roșcat și cu un miros tare. – Și tilétin (Iorga, Negoț. 169) și telatin.

teletin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
teletín (reg.) s. n., pl. teletínuri

teletin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
teletin n. iuft: cisme de teletin. [Serb. TELETIN, piele de vițel].

teletin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TELETÍN, teletinuri, s. n. (Reg.) Piele (de bou sau de cal) tăbăcită cu materii vegetale. — Din sb. teletin.