telescopic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TELESCÓPIC, -Ă, telescopici, -ce, adj. 1. Care aparține telescopului, privitor la telescop; care se face sau se vede cu ajutorul telescopului, bazat pe utilizarea telescopului.
2. (Despre tuburi) Care pătrunde în golul altui tub, fără joc prea mare; (despre mecanisme) alcătuit din tuburi glisante care permit alungirea ori scurtarea. – Din
fr. télescopique.telescopic (Dicționar de neologisme, 1986)TELESCÓPIC, -Ă adj. 1. Referitor la telescop.
2. (
Despre tuburi) Care poate pătrunde unul în golul celuilalt. [Cf. fr.
télescopique, germ.
teleskopisch].
telescopic (Marele dicționar de neologisme, 2000)TELESCÓPIC, -Ă adj. 1. referitor la telescop. 2. (despre tuburi) care se poate lungi sau scurta, intrând unul în golul celuilalt. (< fr.
télescopique)
telescopic (Dicționaru limbii românești, 1939)*telescópic, -ă adj. (d.
telescop). Relativ la telescop. Făcut pin [!] telescop:
observațiunĭ telescopice. Care nu se vede de cît [!] cu telescopu:
plantele telescopice.telescopic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!telescópic (-les-co-/-le-sco-) adj. m.,
pl. telescópici; f. telescópică, pl. telescópicetelescopic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)telescopic a.
1. care se face cu telescopul:
observațiuni telescopice; 2. ce nu se poate vedea decât cu telescopul:
planete telescopice.telescopic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TELESCÓPIC, -Ă, telescopici, -ce, adj. 1. Care aparține telescopului, privitor la telescop; care se face sau se vede cu ajutorul telescopului, bazat pe utilizarea telescopului.
2. (Despre tuburi) Care pătrunde în golul altui tub, fară joc prea mare; (despre mecanisme) alcătuit din tuburi glisante care permit alungirea ori scurtarea. — Din
fr. téléscopique.