telescop - explicat in DEX

telescop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TELESCÓP, telescoape, s. n. Instrument optic care utilizează fenomenul reflexiei luminii pe o oglindă concavă, folosit în astronomie pentru observarea aștrilor. – Din fr. téléscope.

telescop (Dicționar de neologisme, 1986)
TELESCÓP s.n. Instrument optic folosit pentru observarea aștrilor, al cărui obiectiv este o oglindă mare concavă. [< fr. téléscope, cf. gr. tele – departe, skopein – a observa].

telescop (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TELESCÓP s. n. 1. instrument optic pentru observarea corpurilor cerești bazat pe fenomenul reflexiei luminii pe o oglindă concavă. 2. lunetă marină. (< fr. télescope)

telescop (Dicționaru limbii românești, 1939)
*telescóp n., pl. oape (vgr. teleskópos, care observa departe, d. têle, departe, și skopéo, mă uĭt; ngr. tileskópion. V. scop). Ocheană colosală de observat stelele. (A fost inventată de Olandejiĭ Zaharia Jansen ajutat de Hans Lippershey și perfecționată de Iacob Metius din Alkmaar și, departe de eĭ, dar după datele luĭ Jansen, de Leonardo da Vinci. Ĭa [!] a produs o mare revoluțiune în astronomie).

telescop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!telescóp (-les-cop/-le-scop) s. n., pl. telescoápe

telescop (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
telescop n. instrument de optică care mărește și apropie obiectele depărtate: invențiunea telescopului în sec. XVII a operat o adevărată revoluțiune în studiul astronomiei.

telescop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TELESCÓP, telescoape, s. n. Instrument optic care utilizează fenomenul reflexiei luminii pe o oglindă concavă, folosit în astronomie pentru observarea aștrilor. — Din fr. téléscope.