telerecording - explicat in DEX

telerecording (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TELERECÓRDING s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea și redarea imaginilor, utilizând înregistrarea pe film a imaginilor de pe ecranul unui monitor² (2) de televizor. ♦ Peliculă pe care s-a făcut această înregistrare. – Din engl. telerecording.

telerecording (Dicționar de neologisme, 1986)
TELERECÓRDING s.n. Înregistrare pe peliculă cinematografică a emisiunilor de televiziune prin filmarea directă a ecranului cu ajutorul unui aparat special sau prin realizarea baleiajului electronic direct pe suprafața unei pelicule sensibile la radiații. ♦ Aparat folosit în acest scop. ♦ Peliculă pe care s-a făcut o asemenea înregistrare. [< engl. telerecording].

telerecording (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TELERECÓRDING s. n. înregistrare pe peliculă cinematografică a emisiunilor de televiziune prin filmarea directă a ecranului cu ajutorul unui aparat special sau prin realizarea baleiajului electronic direct pe suprafața unei pelicule sensibile la radiații; aparatul folosit. (< engl. telerecording)

telerecording (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
telerecórding s. n.

telerecording (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TELERECÓRDING s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea și redarea imaginilor, utilizând înregistrarea pe film a imaginilor de pe ecranul unui monitor² (2) de televizor. ◊ Peliculă pe care s-a făcut această înregistrare. — Din engl. telerecording.