telepatie - explicat in DEX

telepatie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TELEPATÍE s. f. Facultate psihologică (contestată de unii) atribuită unor oameni de a percepe fenomene care nu sunt în raza simțurilor, precum și de a transmite gândul la mare distanță, fără intermediul organelor de simț obișnuite; percepere a fenomenelor și a gândurilor de la distanță. – Din fr. télépathie.

telepatie (Dicționar de neologisme, 1986)
TELEPATÍE s.f. Posibilitate parapsihologică de a percepe fenomene care nu sunt în raza simțurilor, precum și de a transmite gândul la distanță; percepere întâmplătoare a fenomenelor și a gândurilor de la distanță. [Gen. -iei. / < fr. télépathie, cf. gr. tele – departe, pathos – sentiment].

telepatie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TELEPATÍE s. f. posibilitatea parapsihologică de a percepe fenomene care nu sunt în raza simțurilor, precum și de a transmite gândurile la distanță. (< fr. télépathie)

telepatie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*telepatíe f. (vgr. téle, departe, și -patie din sim-patie). Fenomenu pin [!] care unu e influențat de gîndu altuĭa la o mare depărtare. Știința care se ocupă de asemenea fenomene.

telepatie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
telepatíe s. f., art. telepatía, g.-d. telepatíi, art. telepatíei

telepatie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
telepatie f. presimțire despre un eveniment real ce se întâmplă departe în aceiaș clipă.

telepatie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TELEPATÍE s. f. Fenomen psihologic constând în comunicarea între persoane fară mijlocirea organelor de simț obișnuite, în transmiterea gândurilor la distanță. — Din fr. télépathie.