teleobiectiv - explicat in DEX

teleobiectiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TELEOBIECTÍV, teleobiective, s. n. Obiectiv fotografic asemănător cu o lunetă, care se atașează camerelor de luat vederi sau aparatelor de fotografiat, folosit la fotografierea obiectivelor situate la depărtări mari. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv.

teleobiectiv (Dicționar de neologisme, 1986)
TELEOBIECTÍV s.n. Obiectiv fotografic, cu distanță focală lungă, folosit la fotografierea obiectivelor foarte îndepărtate. [Pron. -le-o-bi-ec-. / cf. fr. téléobjectif].

teleobiectiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TELEOBIECTÍV s. n. obiectiv fotografic, cu distanță focală lungă, folosit la fotografierea obiectivelor situate la distanțe mari. (< fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv)

teleobiectiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!teleobiectív (-le-o-biec-) s. n., pl. teleobiectíve

teleobiectiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TELEOBIECTÍV, teleobiective, s. n. Obiectiv fotografic asemănător cu o lunetă, care se atașează camerelor de luat vederi sau aparatelor de fotografiat, folosit la fotografierea obiectivelor situate la depărtări mari. [Pr.: -le-o-] — Din fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv.