telematic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TELEMÁTIC, -Ă, telematici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Tehnică de transmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație.
2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (
1). – Din
fr. télématique.telematic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TELEMÁTIC, -Ă, telematici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Tehnică de trasmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație.
2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (
1). — Din
fr. télématique.