telegramă - explicat in DEX

telegramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TELEGRÁMĂ, telegrame, s. f. Comunicare (scurtă) la distanță transmisă prin mijloacele cele mai rapide (telefon, telegraf); formularul pe care este scrisă această comunicare. [Var.: (înv.) telegrám s. n.] – Din fr. télégramme.

telegramă (Dicționar de neologisme, 1986)
TELEGRÁMĂ s.f. Comunicare transmisă cu ajutorul telegrafului sau prin alt mijloc (telefon, etc.); formular pe care este transcrisă această comunicare. [< fr. télégramme, cf. germ. Telegramm < gr. tele – departe, gramme – scriere].

telegramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TELEGRÁMĂ s. f. 1. comunicare transmisă cu ajutorul (radio)telegrafului; formularul pe care este transcrisă. 2. (enigmistică) anagramă mai complexă, pentru a cărei rezolvare se ține seama de aceleași reguli ca la cartea de vizită. (< fr. télégramme)

telegramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
telegrámă (-le-gra-) s. f., g.-d. art. telegrámei; pl. telegráme

telegramă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
telegramă f. comunicațiune adresată prim telegraf.

telegramă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TELEGRÁMĂ, telegrame, s. f. Comunicare (scurtă) la distanță transmisă prin mijloacele cele mai rapide (telefon, telegraf); formularul pe care este scrisă această comunicare. [Var.: (înv.) telegrám s. n.] — Din fr. télégramme.