telediafonie (Dicționar de neologisme, 1986)TELEDIAFONÍE s.f. Diafonie (
1) [în DN] percepută în receptorul telefonic de la capătul opus capătului liniei de la care provine semnalul perturbator. [Gen.
-iei. / < fr.
télédiaphonie].
telediafonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TELEDIAFONÍE s. f. diafonie (1) percepută în receptorul telefonic de la capătul opus aceluia de la care provine semnalul perturbator. (< fr.
télédiaphonie)
telediafonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)telediafoníe (-di-a-) s. f.,
art. telediafonía, g.-d. telediafoníi, art. telediafoníei