teleapteleap (Dicționaru limbii românești, 1939)
teleáp-teleáp (ea dift.), interj. care arată zgomotu tălpilor unuĭ mers maĭ greoĭ și pe o cale maĭ lungă: aŭ pornit teleap-teleap ! – Și taláp-taláp (rut. tot așa și talápati, talĕápati și čalápati, a face „teleap-teleap”). V. toloapă, tipa-tipa și lipa-lipa.
teleapteleap (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
teleap-teleap adv. Mold. indică un mers încet și trăgănat: îndată pornesc ei teleap-teleap CR. [Cf. tala-tala].