tehnologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEHNOLOGÍE, tehnologii, s. f. 1. Știință a metodelor și a mijloacelor de prelucrare a materialelor.
2. Ansamblul proceselor, metodelor, operațiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs. – Din
fr. technologie.tehnologie (Dicționar de neologisme, 1986)TEHNOLOGÍE s.f. 1. Știință a procedeelor și mijloacelor de fabricare și de prelucrare a materialelor.
2. Ansamblul proceselor, metodelor, procedeelor, operațiilor etc. folosite pentru obținerea unui anumit produs.
3. (
Rar) Tehnică. [Gen.
-iei. / < engl.
technology, fr.
technologie, cf. gr.
techne – artă,
logos – studiu].
tehnologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEHNOLOGÍE s. f. 1. știință a metodelor și a mijloacelor de prelucrare a materiilor prime, a materialelor și a datelor. 2. ansamblul proceselor, al metodelor, operațiilor etc. pentru realizarea unui anumit produs (< fr.
technologie)
tehnologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*tehnologíe și
tecn- f. (vgr.
tehnologia). Știința artelor și meseriilor în general. Totalitatea terminilor [!] tehnicĭ aĭ uneĭ arte orĭ uneĭ științe. Odinioară, morfologie (o parte a gramaticiĭ).
tehnologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tehnologíe s. f.,
art. tehnología, g.-d. art. tehnologíei; pl. tehnologíi, art. tehnologíiletehnologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tehnologie f.
1. tratat despre arte în genere;
2. totalitatea termenilor proprii unei arte sau meserii;
3. od. în special, partea gramaticei numită astăzi morfologie:
fiecare inventa o etimologie și o tehnologie proprie NEGR.
tehnologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEHNOLOGÍE, tehnologii, s. f. 1. Știință a metodelor și a mijloacelor de prelucrare a materialelor.
2. Ansamblul proceselor, metodelor, operațiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs. — Din
fr. technologie.