tehnocrat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEHNOCRÁT, -Ă, tehnocrați, -te, s. m. și
f. Adept al tehnocrației. – Din
fr. technocrate.tehnocrat (Dicționar de neologisme, 1986)TEHNOCRÁT, -Ă s.m. și f. Partizan, adept al tehnocrației. [< fr.
technocrate].
tehnocrat (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEHNOCRÁT, -Ă s. m. f. 1. adept al tehnocrației. 2. specialist într-un anumit domeniu. (< fr.
technocrate)
tehnocrat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tehnocrát (-no-crat) s. n.,
pl. tehnocráțitehnocrat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEHNOCRÁT, -Ă, tehnocrați, -te, s. m. și
f. Adept al tehnocrației. — Din
fr. technocrate.