tehnocrație - explicat in DEX

tehnocrație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEHNOCRAȚÍE s. f. 1. Orientare sociologică potrivit căreia, în societatea contemporană, rolul de conducere ar reveni specialiștilor din domeniul tehnicii. 2. Sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialiști din domeniul tehnic. ♦ Intelectualitate tehnică (cu rol conducător). – Din fr. technocratie.

tehnocrație (Dicționar de neologisme, 1986)
TEHNOCRAȚÍE s.f. 1. Orientare în politologia și sociologia burgheză contemporană care postulează cadrul unor structuri în care puterea să aparțină nu factorilor politici (parlament, guvern), ci oamenilor de știință, tehnicienilor și organizatorilor; tehnocratism. 2. Intelectualitatea tehnocratică. [Gen. -iei. / < fr. technocratie, cf. gr. techne – artă, kratos – putere].

tehnocrație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TEHNOCRAȚÍE s. f. 1. sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialiști în domeniul tehnic. 2. intelectualitatea tehnocratică. (< fr. technocratie, engl. technocracy)

tehnocrație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tehnocrațíe (-no-cra-) s. f., art. tehnocrațía, g.-d. tehnocrațíi, art. tehnocrațíei

tehnocrație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEHNOCRAȚÍE s. f. 1. Orientare în sociologia și politologia contemporană potrivit căreia rolul în conducerea societății trebuie să revină specialiștilor din diverse domenii. 2. Sistem de guvernare controlat de tehnicieni, îndeosebi experți tehnici, ca alternativă la cel în care conducerea o au factorii politici. ♦ Intelectualitate tehnică (cu rol conducător). — Din fr. technocratie.