tefter (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)teftér (-ruri), s. n. – Condică, registru.
Tc. tefter, din
per. defter (Șeineanu, III, 118). –
Der. tefterdar (
var. defterdar),
s. m. (ministru de finanțe la turci; persoană care strîngea dările);
teftergiu, s. m. (ministru de finanțe).
Sec. XVIII,
înv.tefter (Dicționaru limbii românești, 1939)teftér n., pl.
urĭ și
e (turc.
tefter, de-, condică, d. pers.
defter, tăbliță de scris, care vine d. vgr.
diphthéra, pergament, membrană. V.
difterie). Condică, registru. V.
taftalog.