tectonic - explicat in DEX

tectonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique.

tectonic (Dicționar de neologisme, 1986)
TECTÓNIC, -Ă adj. Referitor la tectonică; care este legat de mișcările scoarței Pământului. [< fr. tectonique].

tectonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TECTÓNIC, -Ă I. adj. referitor la tectonică. II. s. f. 1. ramură a geologiei care studiază modificările straturilor geologice datorate mișcărilor scoarței terestre; geotectonică. 2. structură geologică. (< fr. tectonique)

tectonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tectónic adj. m., pl. tectónici; f. tectónică, pl. tectónice

tectonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. — Din fr. tectonique.