tectită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TECTÍTĂ s. f. Meteorit sticlos, format în cea mai mare parte din bioxid de siliciu. – Din
fr. tectite.tectită (Dicționar de neologisme, 1986)TECTÍTĂ s.f. (
Geol.) Material cu aspect sticlos, sub formă de granule rotunjite, transparente, de obicei de culoare albastră-închisă sau verde. [< fr.
tectite].
tectită (Marele dicționar de neologisme, 2000)TECTÍTĂ s. f. material sticlos bogat în siliciu și alumină, de origine cosmică. (< fr.
tectite)
tectită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tectítă s. f.,
g.-d. art. tectíteitectită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TECTÍTĂ s. f. Meteorit sticlos, format în cea mai mare parte din dioxid de siliciu. — Din
fr. tectite.