teclif (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)teclíf (-furi), s. n. – Petiție, cerere.
Tc. (
arab.)
teklif (Șeineanu, III, 118).
Sec. XVIII,
înv.teclif (Dicționaru limbii românești, 1939)teclíf n., pl.
urĭ (turc. ar.
teklif).
L. V. Cerere, pretențiune.