techermecher (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TECHÉR-MECHÉR adv. (Turcism
înv.) În mare grabă, imediat; pe sus, cu sila. [
Acc. și:
técher-mécher] – Din
tc. teker meker.techermecher (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)techer-mécher adv. – Vrei nu vrei, așa și așa, de voie, de nevoie.
Tc. teker meker (Șeineanu, II, 353).
techermecher (Dicționaru limbii românești, 1939)techér-mechér adv. (turc.
teker-meker, grabnic [
teker, roată]).
Munt. Fam. Cu nepusă masă, cu mare grabă, pe sus, cu de-a sila:
l-aŭ adus techer-mecher drept la scara palatuluĭ domnesc (Car. VR. 1909, 11, 227).
techermecher (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)techér-mechér (
înv.)
adv.techermecher (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TECHÉR-MECHÉR adv. (
înv.) În mare grabă, imediat; pe sus, cu sila. [
Acc. și:
técher-mécher] — Din
tc. teker meker.techèrmechèr (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)techèr-mechèr adv. cu nepusă masă, cu zor, pe sus (vorbă specială basmelor muntene):
techer-mecher își duc turma la adăpost ISP. [Turc. TEKER MEKER, foarte iute, în toată graba, lit. de-a roata (TEKER, roată)].