teatru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEÁTRU, teatre, s. n. I. 1. Clădire sau loc special amenajat în vederea reprezentării de spectacole;
p. ext. instituție de cultură care organizează spectacole.
2. Spectacol, reprezentație dramatică. ◊
Loc. adj. De teatru = care se reprezintă la teatru (
I 1), destinat a fi reprezentat pe scenă. ◊
Expr. A face (sau
a juca) teatru = a se preface. ♦ (
Fam.) Discuție aprinsă între mai mulți, ceartă care atrage pe curioși.
3. Arta de a prezenta în fața unui public un spectacol, o piesă. ♦ Profesiunea de actor, de regizor.
4. Literatură dramatică; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezintă caractere comune sau au o origine comună.
II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acțiune. ◊
Teatru de operații (sau
de război) = câmp de luptă; teritoriu, loc unde au loc acțiuni militare ample în timp de război. – Din
fr. théâtre, lat. theatrum.teatru (Dicționar de neologisme, 1986)TEÁTRU s.n. I. 1. Clădire special construită pentru reprezentarea spectacolelor.
2. Spectacol, reprezentație. ◊
A face (sau
a juca)
teatru = a se preface.
3. Arta de a reprezenta opere dramatice; dramaturgie; profesiunea de actor.
4. Literatură dramatică; culegere de piese.
II. Loc unde se petrece, unde se desfășoară o întâmplare, un eveniment. ◊ (
Mil.)
Teatru de operații (sau
de război) = câmp de luptă. // (În forma
teatro-; scris și
theatro-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) arta dramatică”, „dramatic”, „(referitor la) teatru (
I)”, [Pron.
tea-. / cf. fr.
théâtre, it.
teatro, germ.
Theater < lat.
theatrum, gr.
theatron].
teatru (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEÁTRU s. n. I. 1. arta de a reprezenta în fața unui public un spectacol dramatic, muzical, coregrafic etc. 2. instituție artistică destinată reprezentării spectacolelor. 3. totalitatea lucrărilor dramatice ale unui popor sau autor; dramaturgie. 4. profesiunea de actor sau de regizor. 5. spectacol, reprezentație scenică. ♦ a face (sau a juca) ~ = a se preface. II. loc unde se petrece, se desfășoară un eveniment, o acțiune. ♦ ~ de război = vast spațiu terestru, maritim, aerian în care se duc acțiuni militare de mare importanță politico-strategică; (în trecut) ~ de operații = teritoriu unde se desfășoară acțiuni de luptă. (< fr.
théâtre, lat.
theatrum, gr.
theatron, germ.
Theater)
teatru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)teátru (-re), s. n. –
1. Spectacol. –
2. Instituție de cultură care organizează spectacole. –
Mr. θeatru. Fr. théâtre, și mai înainte (se. XVIII) din
ngr. θέατρον. –
Der. teatral, adj., din
fr. théâtral; teatricesc, adj. (
înv., teatral), după
ngr. θεατριϰός.
teatru (Dicționaru limbii românești, 1939)*teátru (
ea 2 silabe) n., pl.
e (lat.
theátrum, d. vgr.
théatron). Casă în care actoriĭ joacă diferite pĭese (comediĭ, tragediĭ) și în care publicu îșĭ plătește locu:
a zidi un teatru. Arta teatrală, profesiunea de actor:
a se destina teatruluĭ. Arta de a compune pĭese teatrale:
regulele teatruluĭ. Culegere de pĭese teatrale ale uneĭ epoce, uneĭ țărĭ saŭ unuĭ autor:
teatru antic, teatru francez, teatru luĭ Alexandri. Fig. Întîmplare comică saŭ tragică:
a fost adevărat teatru acolo. Prezident de teatru, prezident fără autoritate.
Teatru războĭuluĭ, locu unde se desfășoară războĭu.
teatru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teátru (tea-tru) s. n.,
art. teátrul; pl. teátreteatru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)teatru n.
1. locul unde se dau reprezentațiuni dramatice:
se duce la teatru; 2. scenă:
regulele teatrului; 3. arta, profesiunea de actor:
a se destina teatrului; 4. literatură dramatică:
teatru la Greci; 5. culegere de opere dramatice ale unui autor:
Teatrul lui Alexandri; 6. locul unde se petrec fapte sau evenimente însemnate:
teatrul răsboiului.teatru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEÁTRU, teatre, s. n. I. 1. Clădire sau loc special amenajat în vederea reprezentării de spectacole;
p. ext. instituție de cultură care organizează spectacole.
2. Spectacol, reprezentație dramatică. ◊
Loc. adj. De teatru = care se reprezintă la teatru (
I 1), destinat a fi reprezentat pe scenă. ◊
Expr. A face (sau
a juca)
teatru = a se preface. ♦ (
Fam.) Discuție aprinsă între mai mulți, ceartă care atrage pe curioși.
3. Arta de a prezenta în fața unui public un spectacol, o piesă. ♦ Profesia de actor, de regizor.
4. Literatură dramatică; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezintă caractere comune sau au o origine comună.
II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acțiune, ◊
Teatru de operații (sau
de război) = teritoriu, spațiu maritim sau aerian unde în timp de război au loc acțiuni militare de o mare importanță strategică. — Din
fr. théâtre, lat. theatrum.