teasc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEASC, teascuri, s. n. 1. Presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii, semințele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obține mustul, uleiul.
2. (
Înv.) Mașină de imprimat;
p. ext. tipar, tipărire.
3. (
Reg.) Capcană pentru anumite animale. – Din
sl. tĕskŭ.teasc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)teásc (-curi), s. n. –
1. Presă, lagăr. –
2. Presă, mașină de tipărit. –
3. Presă, instrument de tortură.
Sl. tĕskŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 405),
cf. sb. tijesak, ceh. tesak, rus. tiski. –
Der. tescui, vb. ( a presa, a stoarce; a comprima, a turti; a strivi, a zdrobi), din
sl. tĕskovati; tescovină (
var. tiscovină),
s. f. (foloștină, pielița strugurelui stors; țuică extrasă din foloștină);
tescuitură, s. f. (
înv., chin, tortură);
tisci (
var. tixi),
vb. (a presa, a comprima, a strînge, a îndesa), probabil din
sl. tiskati (pentru alterarea
cons.,
cf. teșcoi ›
tecșoi). Din
rom. provine
sb. tjaska (
Dacor., X, 34).
teasc (Dicționaru limbii românești, 1939)teasc (
ea dift.) n., pl.
urĭ (vsl.
tĭeskŭ, tiskŭ, teasc). Mașină de stors poame (strugurĭ, măsline). Presă, mașină de îndesat lucrurile. Mașină de tipărit (Vechĭ).
A pune la teasc, a tescui. V.
stambă.teasc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teasc s. n.,
pl. teáscuriteasc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)teasc n.
1. mașină de tipărit, presă;
2. mașină mare de călcat struguri, măsline, spre a face vin, uleiu. [Slav. TĬESKŬ].
teasc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEASC, teascuri, s. n. 1. Presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii, semințele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obține mustul, uleiul.
2. (
înv.) Mașină de imprimat;
p. ext. tipar, tipărire.
3. (
Reg.) Capcană pentru anumite animale. — Din
sl. tĕskŭ.