taier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÁIER, taiere, s. n. (
Reg.) Taler, farfurie întinsă, blid. [
Var.:
tăiér s. n.] – Din
magh. tányér.taĭer (Dicționaru limbii românești, 1939)táĭer, V.
taler 2.taier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)táier/tăiér (
reg.)
s. n.,
pl. táiere/tăiéretaier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÁIER, taiere, s. n. (
Reg.) Taler, farfurie, întinsă, blid. [
Var.:
tăier s. n.] — Din
magh. tányér.