taxim (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TAXÍM, taximuri, s. n. (
Înv.și
reg.) Cântec popular care se execută din cobză sau din scripcă. –
Tc. taksim.taxim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAXÍM, taximuri, s. n. (
Înv. și
reg.) Cântec popular care se execută din cobză sau din scripcă. – Din
tc. taksim.taxim (Dicționaru limbii românești, 1939)taxím n., pl.
urĭ (turc. ar.
taksim, preludiŭ).
Vechĭ. Partitură muzicală.
Azĭ. Mold. Fam. A trage un taxim, a cînta ceva și (
iron.) a plînge cu hohot cîte-va momente. – În est
-î́m.taxim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)taxím (
înv.)
s. n.,
pl. taxímuritaxim (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAXÍM, taximuri, s. n. (
înv. și
reg.) Cântec popular care se execută din cobză sau din scripcă. — Din
tc. taksim.