taxidărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TAXIDĂRÍE, s. f. (
Înv.) Încasarea dărilor. – Din
taxidar +
suf. -ie.taxidărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAXIDĂRÍE s. f. (
Înv.) Încasare a dărilor. –
Taxidar +
suf. -ie.taxidărie (Dicționaru limbii românești, 1939)taxidăríe f. (d.
taxidar). Funcțiunea de taxidar.
taxidărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)taxidăríe (
înv.)
s. f.,
art. taxidăría, g.-d. taxidăríi, art. taxidăríeitaxidărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)taxidărie f. strângerea dărilor:
tata mă lua cu dânsul prin județe de-l ajutam la taxidărie FIL.
taxidărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAXIDĂRÍE s. f. (
înv.) Încasare a dărilor. —
Taxidar +
suf. -
ie.