taxidar - explicat in DEX

taxidar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TAXIDÁR, taxidari, s. m. (Înv.) Persoană care strângea dările. – Tc. tahsildar.

taxidar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TAXIDÁR, taxidari, s. m. (Înv.) Persoană care strângea dările. – Din tc. tahsildar.

taxidar (Dicționaru limbii românești, 1939)
taxidár m. (turc. tahsildar, d. pers. tahsil, percepere, incasare [!], și dar, purtător; ngr. taxidiáris, călător, vine d. taxidi, taxid). Vechĭ. Perceptor, incasator [!]. – Și taxildar și taxindar și tah-. V. dăbilar.

taxidar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
taxidár (înv.) s. m., pl. taxidári

taxidar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
taxidar m. od. strângător de dări: aprozii slujiau ca taxidari BĂLC. [Gr. mod. TAXIDIÁRIS, călător].

taxidar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TAXIDÁR, taxidari, s. m. (înv.) Persoană care strângea dările. — Din tc. tahsildar.