taxidărie - explicat in DEX

taxidărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TAXIDĂRÍE, s. f. (Înv.) Încasarea dărilor. – Din taxidar + suf. -ie.

taxidărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TAXIDĂRÍE s. f. (Înv.) Încasare a dărilor. – Taxidar + suf. -ie.

taxidărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
taxidăríe f. (d. taxidar). Funcțiunea de taxidar.

taxidărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
taxidăríe (înv.) s. f., art. taxidăría, g.-d. taxidăríi, art. taxidăríei

taxidărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
taxidărie f. strângerea dărilor: tata mă lua cu dânsul prin județe de-l ajutam la taxidărie FIL.

taxidărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TAXIDĂRÍE s. f. (înv.) Încasare a dărilor. — Taxidar + suf. -ie.