taxid (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TAXÍD, taxiduri, s. n. (
Înv.) Călătorie pe care o făceau negustorii (în străinătate) pentru a vinde sau a cumpăra marfă.** Marfă adusă (din țări străine). –
Ngr. taxidi.taxid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAXÍD, taxiduri, s. n. (
Înv.) Călătorie pe care o făceau negustorii (în străinătate) pentru a vinde sau a cumpăra marfă. ♦ (
Concr.) Marfă adusă (din țări străine). – Din
ngr. taxídhi.taxid (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)taxíd (-duri), s. n. –
1. Vizita unui negustor la furnizorii săi. –
2. Transport de mărfuri, încărcătură.
Ngr. ταξίδι (Gáldi 159).
Sec. XIX,
înv.taxid (Dicționaru limbii românești, 1939)taxíd n., pl.
urĭ (ngr.
taxidi, călătorie, navigațiune, expedițiune militară). Călătorie (maĭ ales a negustorilor ca să aducă marfă). Marfă adusă, transport de marfă:
un taxid de mărfurĭ.taxid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)taxíd (
înv.)
s. n.,
pl. taxíduritaxid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)taxid n.
1. călătorie ce făceau negustorii în străinătate spre a se aproviziona cu mărfuri:
toți negustorii se și întorseseră dela taxid, fiecare cu încărcatura lui CAR.;
2. marfa adusă din străinătate:
am desfăcut taxidul de marfă ce am primit dela Țarigrad FIL; [Gr. mod. TAXIDI, călătorie (mai ales pe mare)].
taxid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAXÍD, taxiduri, s. n. (
înv.) Călătorie pe care o făceau negustorii (în străinătate) pentru a vinde sau a cumpăra marfa. ♦ (
Concr.) Marfa adusă (din țări străine). — Din
ngr. taxídhi.