taxator - explicat in DEX

taxator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TAXATÓR, -OÁRE, taxatori, -oare, s. m. și f. Încasator. – După fr. taxateur.

taxator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TAXATÓR, -OÁRE, taxatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vinde bilete într-un vehicul de transport în comun; p. gener. încasator. – Taxa + suf. -tor.

taxator (Dicționar de neologisme, 1986)
TAXATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care încasează o taxă etc.; încasator. [< fr. taxateur].

taxator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TAXATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care încasează o taxă etc.; încasator. (< fr. taxateur)

taxator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*taxatór, -oáre s. Care taxează mărfurile (la vamă), pachetele (la poștă) ș. a.

taxator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
taxatór s. m., pl. taxatóri

taxator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
taxator m. cel ce taxează.

taxator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TAXATÓR, -OÁRE, taxatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vinde bilete într-un vehicul de transport în comun; p. gener. încasator. — Taxa + suf. -tor.