taxa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TAXÁ, taxez, vb. I.
Tranz. 1. A supune unei taxe; a fixa o taxă, un impozit, un preț.
2. Fig. A considera, a califica pe cineva drept... –
Fr. taxer (
lat. lit. taxare).
taxa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAXÁ, taxez, vb. I.
Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț).
2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din
fr. taxer, lat. taxare.taxa (Dicționar de neologisme, 1986)TAXÁ vb. I. tr. 1. A fixa, a stabili o taxă, un preț; a supune unei taxe.
2. (
Fig.) A considera, a socoti, a califica. [< fr.
taxer, cf. lat.
taxare].
taxa (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAXÁ vb. tr. 1. a supune unei taxe; a stabili o taxă, un preț. 2. (fig.) a considera, a socoti, a califica. (< fr.
taxer, lat.
taxare)
taxa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)taxá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
taxeázătaxa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAXÁ, taxez, vb. I.
Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț).
2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... — Din
fr. taxer, lat. taxare.taxà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)taxà v.
1. a regula prețul mărfurilor:
a taxa o scrisoare; 2. a stabili o dare extraordinară;
3. fig. a acuza:
l’a taxat de înșelător.