tavnică (Dicționaru limbii românești, 1939)távnică f., pl.
ĭ, și
távniță, pl.
e (cp. cu sîrb.
tavnika, întuneric, și
tavnica, tamnica, temniță).
Olt.? Ban.? Plevaiță, imortală, o plantă erbacee (înrudită cu siminocu) ale căreĭ florĭ se păstrează mult timp ca cum ar fi verzĭ
(xeránthemum [ánnuum și
cylindráceum]).