tavernă - explicat in DEX

tavernă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TAVÉRNĂ, taverne, s. f. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol). – Din fr. taverne.

tavernă (Dicționar de neologisme, 1986)
TAVÉRNĂ s.f. Cârciumă ordinară, murdară (instalată de obicei la subsol). [< fr. taverne, it. taverna, cf. lat. taberna].

tavernă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TAVÉRNĂ s. f. cârciumă sărăcăcioasă, murdară (la subsol). (< fr. taverne, germ. Taverne)

tavernă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tavérnă f., pl. e (fr. taverne, d. lat. taberna; it. taverna. V. tabernacul și tîrnă). Iron. Cîrcĭumă ordinară saŭ odăiță de cîrcĭumă.

tavernă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tavérnă s. f., g.-d. art. tavérnei; pl. tavérne

tavernă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tavernă f. cârciumă: în scunda tavernă mohorîtă EM.

tavernă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TAVÉRNĂ, taverne, s. f. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol). — Din fr. taverne.