taulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÁULĂ s. f. Numele mai multor arbuști din familia rozaceelor, cultivați ca plante decorative
(Spiraea). [
Pr.:
ta-u-] – Din
pol. tawula.taulă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)taúlă (-le), s. f. – Spirea, arbust exotic (Spiraea callosa, S. opulifolia, S. salicifolia, S. crenata).
Pol. tawula (Tiktin). Este dubletul lui
tavalga, s. f. (spiraea crenata), formă atestată slab, din
rut.,
rus. tavolga (Candrea).
taulă (Dicționaru limbii românești, 1939)táulă f., pl.
e (pol.
tawola, ceh.
tavola, rut. rus.
távalga, id.).
Sud. Un copăcel rozaceŭ numit și
cununiță (
spiraea ulmifolia) din ale căreĭ ramurĭ se fac vergĭ de bătut copiiĭ. Din varietatea
s. crenata îșĭ fac Turciĭ din Dobrogea bicĭuștĭ (răsucind maĭ multe vărguțe), cu care ating caiĭ bolnavĭ crezînd că așa se vindecă. Altă varietate se numește
crețușcă (
s. ulmaria). Maĭ sînt treĭ varietățĭ, care se cultivă pin [!] grădinĭ (
s. callosa, originară din China și Japonia:
s. opulifolia, din America de Nord, și
s. salicifolia, din sudu Eŭropeĭ). – Forma
távalgă (după rut. rus.) suspectă.
taulă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)taulă f.
Bot. V.
tavalgă.taulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÁULĂ s. f. Numele mai multor arbuști din familia rozaceelor, cultivați ca plante decorative (
Spiraea). [
Pr.:
ta-u-] — Din
pol. tawula.