țâțână (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÂȚẤNĂ, țâțâni, s. f. 1. Balama. ◊
Expr. A scoate (pe cineva)
din țâțâni = a supăra rău, a înfuria pe cineva, a scoate din sărite.
A-și ieși din țâțâni = a-și pierde răbdarea, a se înfuria.
2. Porțiune unde cele două valve ale unei scoici sunt unite printr-un ligament elastic.
3. (
Pop.) Rădăcina unui furuncul. –
Lat. *
titina.