tataie - explicat in DEX

tataie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TATÁIE s. m. (Reg.) Apelativ familiar cu care copii numesc pe tatăl lor; tată. ♦ Bunic. – Din tată.

tataie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TATÁIE s. m. (Reg.) Apelativ familiar cu care copiii numesc pe tatăl lor; tată. ♦ Bunic. [Pr.: -ta-ie] – Tată + suf. -aie.

tataie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tatáie (fam.) s. m., art. tatáia, g.-d. art. lui tatáia/tatáiei

tataie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TATÁIE s. m. (Reg.) Apelativ familiar cu care copiii numesc pe tatăl lor; tată. ♦ Bunic. [Pr.: -ta-ie] — Tată + suf. -aie.