tastieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TASTIÉRĂ, tastiere, s. f. 1. Mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură.
2. Plăcuță specială de lemn tare, fixată la instrumentele cu coarde, deasupra părții superioare a cutiei de rezonanță. [
Pr.:
-ti-e-] – Din
it. tastiera.