tasma - explicat in DEX

tasma (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TASMÁ, tasmale, s. f. (Reg.) Fir sau panglică de mătase, de ață, de piele etc. – Tc. tasma.

tasma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TASMÁ, tasmale, s. f. (Reg.) Fir sau panglică de mătase, de ață de piele etc. – Din tc. tasma.

tasma (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tasmá (-ále), s. f. – (Mold.) Panglică, fundă. – Var. tasma. Tc. tasma (Șeineanu, II, 350, Lokotsch 2043).

tasma (Dicționaru limbii românești, 1939)
tasmá f. (rus. tesĭmá, panglică. Cp. și cu turc. tasmá, curea, zgardă). Est. Cordea, panglică. – Dim. tăsmăluță, pl. e.

tasma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tasmá (reg.) s. f., art. tasmáua, g.-d. art. tasmálei; pl. tasmále, art. tasmálele

tasma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TASMÁ, tasmale, s. f. (Reg.) Fir sau panglică de mătase, de ață, de piele etc. — Din tc. tasma.

tasmà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tasmà f. Mold. panglică: pălăriuță cu tasma CR. [Turc. TASMA, găitan].